Ceai verde

ceai-verde

 

„Urmează stația Bătălia de la Termopile, cu peronul pe partea dreaptă!”

Ahu-ahu-ahu! Ce-i mă cu tusea asta? Termopile? Aaa, mai am 2 stații! Se vede că e pe la periferie… tocmai cînd termină de spus „riferie”, un boschetar înfășurat într-un palton gri, murdar, trage o bășină! O puturoasă… noroc că nu e multă lume prin jur, decît niște adolescenți plini de testosteron, care dau cu picioarele în geamul metroului și fac tracțiuni la bară. „Yoooo!” Strigă 3 din ei în cor! Fac mișto că a mîncat un șobolan? Sau un șobolan care a mâncat un alt șobolan?

Am observat că îl știu după nume, „Doctor Charlie”. O fi fost doctor? Cum a ajuns să arate ca după bătălia de la Termopile? Poate are un leac pentru tusea mea! Poate are niște pile!

Doctor Charlie nu se clintise. Stătea cu capul plecat, cu bărbia rezemată pe piept. Barba lui gri și murdară acoperea un tricou de un verde-jegos care scria… gen… „…. Alv… Castravete…. Castravetele Sport…. Castravetele Spont… NU VĂD CE SCRIE…. Alv Castravetele Spont ?… Aaaaa, cred că e de la campania aia „Salvați Castravetele Spontan”! Whatevăr!

Mă ridic și cobor din metrou!

Atmosferă de ultima stație la periferie. Graffiti-uri, mizerie, litere chinezești pe pereți… Ce graff interesant: Scrie pe o pagină de calendar „Anul Câinelui”, iar dedesubt pictat un câine îmbrăcat în samurai, în poziție de luptă. Plăcut ochiului, n-am ce zice!

Era tare dacă îi făceau o bulă din care să zică „ham guard!’.

Dar nu e francez.

Personajul nostru iese din gura de metrou. E întruneric, dar știe unde trebuie să ajungă. Oarecum. Adică sunt lumini stradale, dar nu toate funționează, pentru că periferie. Are de mers 2 străzi. Va face a doua la stânga. Va avea grijă să nu pățească ceva nedorit. Cum ar fi câinii ăia care latră. Își aduce aminte ce e de făcut, adică practic să-l atace pe șeful haitei. Se retrage el, se retrag toți.

Câini previzibili.

În dreapta, trece pe lângă un grup de băieți care stau în cerc și dau rime:

„Eu încep și dau bine

Stau în cerc și dau rime

Rime de top, din cap

Doar eu reprezint hip-hop adevărat

Cultura străzii, aici e!

Amice, îți dau dume lirice

La care să te prinzi ca un arici

Strălucesc ca un licurici

La microfon

Când vărs un vers, două

Se anunță averse lirice, adică se face că plouă

Îți explic acum ce și cum…”

……….

„Tare, tare de tot! A, a 2-a la stânga! Acum e acum. Că trebuie să văd dacă e pe străzi!

De ce fug copii ăia? Sper că nu de Poliție…”

„Uite-l!” ( poziționat cam la 10 metri de un felinar )

I se spune Chinezu`. I se spune așa pentru că e, literalmente, din China. Îl cheamă de fapt Chao Li johnson, și stă rezemat de un perete, cu niște pantaloni model camuflaj, cu mîinile în buzunarele hanoracului, iar gluga acoperindu-i capul.

Trebuie să înțelegi, că nu e ușor, deși pare. Doar își stăpânește bine emoțiile, atît. Orice se poate întâmpla. Simte cum i se zbate tâmpla. Se apropie. Se uită ochi în ochi. Chinezu` îl măsoară din priviri, să determine daca e un „sticlete”. Nu-i plac „sticleții”, nici „papagalii”. Nimeni nu vrea probleme. Ajunge în dreptul lui. Îl abordează cu „Salut! Ce-ți dau?”

Deschide gura și dă replica scurt:

„Salut! Ceai verde…”

Chao Li cotrobăie, apoi scoate mâna din buzunarul drept. Îi arată. De acord! Îi dă o punguță. Îi dă banii. Se întoarce și pleacă fericit.

Pe drum își face planul… să pun miere, să pun zahăr, să pun doar lămâie, zahăr cu lămâie, sau simplu? Sau combin cu mentă? Atîtea opțiuni…

Ajunge pe scara blocului. Pe la 5, în lift, vine un miros de spanac. Mâncare de spanac, mai exact. Din-aia, cu aripioare și copănele de pui, în ea. „Cineva gătește la ora asta!!!”

I know, right?

În sfârșit, acasă. Deschide ușa, se face comod. Se trântește în fotoliu. Dă drumul la TV. Se nimerește pe „Roata Norocului”.

„B. Broccoli!”

„Răspuuuuuns coreeeect!”

„Yes! Bine, bă!”.

Relaxat, cu arătătorul și degetul mare vârâte în gura punguței, își aduce nasul aproape și inspiră ……. miros amărui…………

Personajul principal, fiind compozitor, îi vine în cap o idee de piesă: „O aventură cu ceai verde”. Un nume „catchy”.

Cu toate astea, se gîndește că ar vrea puțin, dar e târziu pentru ceai, și nu e o idee bună să adoarmă greu. Are pentru mâine dimineață. Îl face cu mentă și miere.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.