S-au cunoscut într-un bar, în barul unde el cânta de obicei. Era a doua oară când a venit să-l vadă. De când s-au privit în ochi, au știut că vor fi împreună. Ea era foarte frumoasă. El era foarte pasional. Fiecare atingere a corzii o făcea cu senzualitate, ca și cum făcea dragoste cu chitara, cu muzica. Ea avea senzația că atunci când era pe scenă, făcea show-ul doar pentru ea. Poate!? Soarbe din paharul de vin roșu. Îl soarbe din priviri.

După ce termină numărul se duce la masa ei și se-așează pe scaun. Zâmbesc unul la celălalt.

”Cum te cheamă?” o întreabă.

Chiar când e pe cale să-i spună, niște prieteni ai chitaristului vin să-l felicite. Râd, bat palma și apoi pleacă.

”Nu am reținut!” spune el cu un zâmbet pe față.

După ce îi află numele, mai discută puțin despre niște chestii mărunte, dar nu prea conta, pentru că acea chimie între ei era palpabilă.

”Să mergem de-aici!”

”Dap!” răspunse ea.

Cum ies din bar, după ce toată lumea îl salută, o ia de mână, se întoarce, se uită în ochii ei, apoi la buzele ei și încep să se sărute. Uaau! S-a simțit ca și cum a durat vreo 40 de minute. Frumos așa!

”Taxi!”

Oprește, se suie, dau indicații.

”Vreau să-ți arăt ceva!”

Ajung la destinație. Se urcă pe acoperișul blocului turn. Să menționez faptul că s-au sărutat în lift? Nu, nu am s-o fac.

”Aici” spuse el, ”aici mi-am găsit inspirația pentru ”În miez de noapte, eu și tu”. Aici am compus piesa, aici am cântat-o prima oară!”

”Pe bune? E una din piesele mele preferate. Știi, nu?”

”Nu!”

Ea îl lovește pe braț și încep să râdă.

Stau amândoi întinși și se uită la stele și la luna trei sferturi plină. Se țin de mână și nimeni nu scoate un cuvânt. Și se simte uimitor.

Întreaga zi o petrec împreună și e fenomenală. Merg la un film, apoi se întâlnesc la prânz cu niște prieteni. Apoi ajung pe iarbă în parc. Ea ia chitara și încearcă să cânte un cântec, dar nu-i iese. Râd de se prăpădesc. El îi promisese unchiului său că trece azi pe la el să-i cumpere niște medicamente. Acesta stă în suburbii, la periferia orașului. Își rezolvă treaba. Cum dau să plece, ies la stradă, dar în loc să o ia în stânga, spre stația de autobuz, ceva îi împinge să o ia la dreapta, pe acest drum.

O fac. Merg puțin și….

Se lasă seara. Se opresc. Se uită lung în zare timp de câteva minute. El zâmbește și zice:

”M-am gândit la un nou cântec”