Frunza

frunza

No words. A story told by images.

Această ilustrație este creația unui prieten bun de-al meu. Dacă îmi amintesc bine, cam pe la mijlocul verii, el mi-a sugerat să îmi fac un blog. ”Blog??? Neaahhhh! Nu-i de mine!”.

ANYWAY… mă uit la aceste imagini și-mi zic: ”Hmmmm! Ce se întâmplă dacă schimb ordinea de la dreapta la stânga? Ce se întâmplă dacă refuz să văd ultima poză ca fiind sfârșitul? Ce se întâmplă dacă îi dau viață?”

Pentru că întâmplarea face ca, recent, să am o conversație cu o frunză. Știi tu, vorbeam despre toate căcaturile posibile, dar chiar nu-mi amintesc cum vine discuția despre o rudă de-a ei, de peste hotare. Am observat că s-a entuziasmat puțin, așa că am rugat-o să îmi spună povestea…

Într-un parc, pe o alee oarecare, stătea întinsă o frunză. Se simțea nefericită, lipsită de energie, era foarte încordată! Nimic nu mergea. O bătea vântul, de colo-colo. Totul era gri în jurul ei! Până într-o zi când s-a hotărât că nu mai vroia să trăiască așa. Vroia să fie verde, să fie acolo sus, să facă parte din ceva măreț! Și astfel a pornit la drum!

Încetul cu încetul, pe măsură ce avansa, a început să prindă o mică nuanță de galben. ”Hey, asta-i nou!” își zice. Îndeajuns cât să îi dea speranță. Determinarea ei îi dădea energie!

Ajunsă aproape de iarbă, a început să prindă culoare. Comportamentul neobișnuit și frumusețea ei nouă pe care a descoperit-o, a facut-o să iasă în evidență față de clelalte frunze:

– Ce vrei să faci?

– Vreau să ajung acolo sus, în copac! Pe creanga aia, vezi?

– Dar nu poți, nu e normal!

– Nimeni nu a mai reușit! Stai mă, locului! Fii realistă! E imposibil! Bla, bla, bla…

Numai asta auzea în jur. Bine… de la frunze maro, evident! Dar aceasta a continuat pentru că în sinea ei, știa că va reuși.

Iat-o ajunsă pe iarbă. Nu numai că e galbenă complet, acum a prins și contur. Acum e plină de vitalitate. A fost greu, într-adevăr, și nu s-a terminat… dar pentru câteva momente, își dă voie să se relaxeze puțin. De ce nu?

”În sfârșit! Sunt în copac! Chiar sunt în copac!”. Parcă nu-i venea să creadă! Aceasta a fost întâmpinată cu: ”Bine ai venit! Bravo! Felicitări! Uau! Ești absolut superbă!”. Tulpina i se făcu roșie!

Cu cât petrecea mai mult timp printre frunze verzi, cu cât devenea și ea aceeași culoare. Mai înrădăcinată, mai radiantă, mai vie! E doar o chestiune de timp, și…

Acum e exact unde trebuie să fie. Verde, acolo sus, făcând parte din ceva măreț!

”Perfect!” iși zise. ”Dar totuși, nu găsesc răspunsul la o întrebare… era un tip care venea din când în când și îmi făcea poze! De ce oare?”

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.