În definiția mea, un mentor e cineva care e mai bun decât mine, care are ceva ce vreau și eu să am și e dispus să mă învețe și să îmi arate nu numai cum a ajuns el acolo, dar să mă ajute și pe mine, în ”călătoria” mea. E cineva care să îmi aprindă acel foc din mine și vede în mine ce eu nu văd încă.

E chiar necesar să ai un mentor? Depinde de fiecare om în parte.

Eu sunt de părere că, de când suntem băieței, avem nevoie de un mentor care să ne ghideze și să ne explice anumite chestii, pe care încă nu le înțelegem și putem să le interpretăm greșit. Avem nevoie de cineva pe care să admirăm și în care să avem încredere, ca să putem emula și încorpora anumite calități și cunoștințe. Avem nevoie de acel ”Sunt mândru de tine! Bravo!”, care e neprețuit venind din partea cui trebuie. Întrebarea e: cum știm altfel dacă ce facem e bine sau suntem pe drumul cel bun?

Asta cred că e altă problemă în societate – nu sunt îndeajuns mentori.

Când eram mic, în bloc cu bunicii mei, pe același palier în diagonală, stătea un tip. Era ceva despre el și cum își trăia viața care m-a intrigat. Crescând, am observat că era foarte descurcăreț. Toată lumea îl cunoștea, pe vremea aia cine lucra în port avea țigări, whiskey, parfumuri etc. Iar el nu ducea lipsă de aceste lucruri. Îi plăcea să dea petreceri și să se distreze, își deschisese și propriul lui restaurant de la 0. Omul ăsta a zugrăvit singur pereții! Pe la 17, 18 ani m-am hotărât că vreau să ”devin ca el”. După ce i-am informat pe ai mei de această decizie, evident răspunsul a fost ”Nu!”, motivul fiind ”E interlop!”. Adevărul e că avea cunoștințe în ”acea lume”, dar nu cred că mai făcea nimic ilegal în afară de bișniță. Și oricum nu aveam de gând să intru în lumea aia și alte prostii d-astea. Vroiam acel skill de a lua inițiativă și de a fi un lider, care eu nu-l aveam. Și să am propriul meu restaurant. Acesta s-a despărțit de a 2-a nevastă, a vândut afacerea și s-a mutat. Asta a fost.

E adevărată acea zicală: ”când studentul e gata, învățătorul va apărea.”

Apoi, mai târziu în viață, am dat de mentorii mei. Există o regulă, totuși – niciodată să nu ai mai mulți mentori pe același subiect. Unul e de-ajuns.

Îmi amintesc că primul principiu care l-am învățat e: ”tu trebuie să te iubești pe tine întâi!”. Asta e fundația. Și e adevărat pentru că orice ai face, oriunde ai merge, nu poți să scapi de tine. Așa că… de ce să nu te iubești pe tine ? Motivul pentru stilul de viață neproductiv pe care îl aveam înainte, își trăgea cauza de la asta. Nu aveam o relație bună cu mine însumi, nu mă respectam pe mine însumi. Asta nu înseamnă să fii un îngâmfat, cum crede lumea. E despre a te simți bine despre cine ești, să fii sincer cu tine și ce vrei, să fii blând cu tine, să te accepți în totalitate, cu toate defectele tale. E despre a te uita în oglindă și a iubi ceea ce vezi. Odată ce te simți bine despre cine ești e natural să-i faci și pe alții să se simtă bine despre cine sunt, nu ? Per total, acest skill te poate face o persoană mai bună și mai pozitivă, și îți dă abilitatea să te protejezi de ce e rău pentru tine. Eu asta am descoperit.

Am învățat muuuuulte alte chestii. Nu e întâmplător că sunt cine sunt. Să mă văd cine vreau să fiu și să schimb ceea ce cred în mod voit, e o provocare! Dar și răsplata e pe măsură! ( Așa că voi fi mereu aici pentru cei care vor să se schimbe ). Zilnic sunt recunoscător că am dat de mentorii mei minunați care m-au inspirat să devin cel mai bun bărbat care pot fi.. Sincer, cine știe unde eram acum ?

P.S.: Recomand filmul ”Whiplash”. E unul din filmele mele preferate. Practic ne arată formula pentru a avea succes.

Also ”Karate Kid”, ”Rocky”, ”The 36 Chamber of Shaolin” etc.