Iată ceva ce am scris în 2013. Interesant e că se conectează cu un viitor post, intitulat ”Mentori”. Foarte puțin alterat. Am înlocuit ”i” cu ”î”, ”a” cu ”ă, â” etc. E dintr-o discuție pe mail. De regulă, nu mă concentrez pe trecut, e irelevant, dar e fascinant să văd unde eram acum 3 ani – mental, cel puțin.

”…iar celălalt e bunică-miu…. care a murit pe când aveam 12 ani. Dar acest bărbat m-a iubit necondiționat și m-a iubit atât de mult încât a facut sacrificiul suprem – a murit când eram încă copil. A facut infarct, 65 de ani avea parcă, și a murit. De atunci, taică-miu, care era tatăl lui, a intrat într-o spirală negativă, și a început să bea mult, certuri în casă, și-a pierdut slujba, a trebuit să ne mutăm că aveam datorii mari la întretinere, pe mine mă durea în pulă de școală, de note, nu învățam, mă apucasem și eu de băut masiv, nu eram pe un drum prea prosper, fără direcție, depresie… mă rog, fast forward până în prezent când am realizat (…) despre Iubirea de sine, că toate aceste lucruri AU TREBUIT să se întample, ca eu să ajung la 26 de ani și să realizez ce înseamnă adevărata iubire. Îmi place să mă uit la asta gen bunicul meu, prin moartea lui, mi-a lăsat un cadou pe care l-am desfăcut abia acum. Acel cadou este ce înseamnă iubire adevărată. De când am avut revelația asta, port poza lui cu mine tot timpul si când mă simt prost, mă uit la poza lui si mă simt bine automat, pt că îmi aduc aminte la ce nivel adânc duce iubirea adevărată și recunoștința pt că și-a dat viața si mi-a lăsat acest cadou. Nimic nu e întamplător în viața asta. Pare că e pe „Random” ce se întamplă în viață, dar la un nivel adânc de tot, dincolo de ce putem înțelege ca ființe umane, nu cred că sunt întâmplătoare lucrurile absolut deloc. Toate se conectează cumva.

Astea sunt afirmațiile mele – Poza acestui erou. Pt că deși l-am iubit și eu, nu am avut ocazia să îl fac sa fie mândru de mine, iar asta mă motivează să „keep pushing forward”. Deși nu mai e în viață, tot ma gândesc la el și vreau să-l fac să fie mândru de mine, cumva! Asta inseamnă pt mine un bărbat real.

Există ceva în noi care ne ghidează tot timpul, care ne șoptește în secret în ce direcție să mergem. Care nu ne lasă să ne prabușim, care ne iubește necondiționat. Orice am face, oricine am fi. Poate că e sufletul nostru care ne vorbește, dar cine știe ? Pt că e dincolo de ce poate percepe mintea umană. Nu există cuvânt care să descrie acel „ceva”, pt că nu poate fi descris, decât experimentat. Acolo se află iubirea adevărată.”