Am tras concluzia că lumea se împarte în două.

Imaginează-ți că iei întreaga populație de pe planetă și o pui într-o sală de teatru. Dar gândește-te la o sală normală.

Sunt două categorii de oameni: Actori și public. Cei din urmă vor doar să fie distrați. să aibă despre ce vorbi. Unii în mod conștient își iau locurile pe scaune.

Pe de cealaltă parte, actorii de pe scenă, sunt cei care distrează lumea, sunt cei care se distrează și își trăiesc viața, care gândesc și se comportă diferit, se pun în fața întregului public.

Publicul îi aplaudă și huidue pe cei de pe scenă. Vorbesc despre ei, bârfesc, critică și judecă. Dar actorii râd, pentru că știu că publicul doar face ce trebuie să facă un public.

Actorii mai știu că oricine din audiență are potențialul să devină actori și să joace pe scenă, în fața întregii lumi. Dar nu o să forțeze pe nimeni.

Acum, în primul rând se vor așeza cei mai înfocați fani și haterii. Ambele grupuri o să-i privească cu mare atenție, o să observe fiecare mișcare dar din motive diferite. Unii se vor uita la actori cu admirație și respect, iar ceilalți cu invidie și dispreț.

Dar mai e o a 3-a categorie. Nu sunt actori, public cu siguranță nu, dar nu sunt pe scena principală încă. Sunt cei din spatele cortinei, care mai aruncă câte-un ochi, văd actorii, văd publicul, știu ce îi așteaptă, iar câteodată chiar ies pe scenă să joace, dar se întorc înapoi după cortină.