Probabil am să repet an de an, acest lucru, pentru că este un subiect destul de important, și nu i se acordă prea multă atenție; mă-ntreb oare de ce? Suntem mult mai preocupați de lucuri mărunte și insignifiante, decât de ce e cu adevărat cu „substanță”. Dar asta e o poveste veche, o lăsăm pentru altădată.

Am considerat că un „model de urmat” este cineva cu cel puțin 10 ani mai mare ca tine, așa că 25 de ani, poate fi model pentru cineva de 15 ani, ș.a.m.d.

Îți accepți acest rol?

Există o afirmație în România care e repetată de către mulți, al cărei mesaj e: „Ce vine din spate…”, și derivatele din această afirmație. Se referă la generațiile care vin din urmă, sau că „țara” e pe un trend descendent. Am pus cuvântul țara în ghilimele, pentru că se referă la populația ei. Țara în sine e minunată, are munți, râuri, fluvii, Marea Neagră, aur, petrol – și cu mult timp în urmă, am avut uzine, fabrici, flotă.

Dar să lăsăm toate astea și să discutăm de populația ei. De noi, ca oameni.

Eu pot să vorbesc doar din punctul de vedere al unui băiat, pentru că asta am fost, și asta știu cel mai bine. Dar nu văd de ce nu s-ar aplica și la fete. Pentru că, așa cum e normal, există o perioadă când suntem rebeli, și există o perioadă când ne căutăm identitatea – vrem să știm cine suntem și care este locul nostru? Copii fiind, suntem ușor influențabili. Avem tendința să imităm ce e în jurul nostru. Și dacă nu găsim pe cineva demn la momentul potrivit – în perioada de „construcție” – o putem lua pe o direcție greșită. Iar cea mai mare pierdere, cea mai dură consecință este – pierderea de timp; timp prețios pe care nu îl mai poți lua înapoi și în care ai fi putut face altceva, ceva mult mai productiv; asta mi s-a întâmplat mie.

Accepți responsabilitatea că ai putea fi un model de urmat pentru cineva? Ai răspunsuri pregătite în caz că cineva mai tânăr vine la tine plin de curiozitate?

Cum stabilești că ce spun eu poate fi adevărat? 

Simplu. Pune întrebări. Întreabă-i pe cei din jur ‘pe cine admiră cel mai mult?’ și acordă atenție răspunsului.

Dar dacă întrebi un infractor – oare ce o să răspundă?

Dar dacă întrebi un om de succes, un milionar – oare ce o să răspundă?

Ce face pe cineva să fie un model bun de urmat?

Nu știu, depinde de la persoană la persoană. Dar câteva puncte cheie sunt:

• Cum își trăiește viața?
• Acea persoană se respectă și cei din jurul său o respectă?
• Poți numi câteva calități care ies în evidență?
• Are ceva ce vrei să ai și tu, în viața ta?
• Acea persoană are ce să te învețe? Poți învăța chestii care să te ajute în viață?

Întrebarea e – sunt eu ( autorul ) un model bun de urmat?

Iarăși, nu știu. Nu cred că ține de mine, pentru că eu pot răspunde și cu „Da”, și cu „Nu”, aș avea dreptate în ambele cazuri.

Dar un lucru este sigur – nu am să ghidez pe nimeni niciodată pe un drum greșit! Nu o fac și nu o voi face niciodată! Și dacă ar fi să împărtășesc alte câteva principii generale, care pot îndruma pe oricine în direcția cea bună, acestea ar fi:

• ascultă-ți intuiția;
• încearcă să faci întotdeauna ce e corect.
• cuvântul tău e mai presus de orice! fă întotdeauna ce spui că vei face.
• e absolut ok să faci greșeli; numai din greșeli înveți.
• fii cel mai bun tu care poți fi – nu fi „fals”, nu minții ca să-i impresionezi pe ceilalți; ci fii cea mai bună versiune a ta, pentru că nu e despre a face pe plac nimănui în viața asta – cine te place, te place pentru cine ești, așa cum ești, cine nu, nu. E simplu!

Atât timp cât celebrăm mediocritatea, nu o să ne putem depăși condiția, nu o să ne zbatem pentru mai bine, deci nu o să ne putem descoperi sau atinge niciodată potențialul – să fim tot ce putem să fim și ce suntem capabili să facem.

Totuși, care e cel mai de preț lucru ce îl poate oferi un mentor sau un model bun de urmat? Dap, așa e!

Echilibru.