Această poză mai veche, am numit-o „A day at the office”. Nu am realizat ce se-ntâmplă, pînă când m-am deconectat, adică m-am ridicat de la birou, să mă duc să whatever, iar când m-am întors, am dat de acest… haos organizat. Uau! Chiar m-a luat prin surprindere, apoi am stat și mi-am spus: Bă! Asta e o parte din viața mea!

De ce? Păăăiiiii…. de dimineață, de pe la 9, mă pun la birou și cel puțin 8 ore le dedic scrisului. Fie că scriu versuri pentru piesele mele, pentru blog, idei, fie că scriu pentru mine sau pentru cartea mea, scriu, frate! Când zic că îmi urmez pasiunea, nu glumesc! Până acum un an, niciodată nu m-am trezit cu zâmbetul pe buze în fiecare zi, și abia aștept să mă pun să scriu chestii. Se pare că iubirea mea pentru scris e pură.

În perioadele când nu o fac, din diferite motive, chiar mă simt nasol de tot – mă simt ca și cum nu am scop, ca și cum ceva lipsește în viața mea! Uau!

Mai am impresia că oamenii care nu scriu, cred că e ușor. Da, e ușor, dar ce te faci când dai de zilele în care nu ești satisfăcut deloc, când nu ai inspirație, cînd nu iese nimic sau cînd scrii ceva într-o zi, iar a doua zi nu-ți place deloc și o iei de la capăt… unde mai pui pe cei care citesc și fie că le place sau nu – nu dau niciun feedback –  deci tu trebuie să mergi pe intuiție și să continui să scrii, indiferent… și pentru ca să scrii, trebuie să-ți folosești capul, imaginația, decât orice altceva, iar ca să iți folosești imaginația, trebuie să o accesezi întâi, iar ca să o accesezi, iți trebuie liniște și 0 lucruri care să te distragă!

Dar nu contează atât timp cât iubești ce faci!