Îmi place expresia asta; să dormi ca un prunc – adică: liniștit și fără griji. Morala și ce reprezintă este faptul de a avea, de a trăi cu conștiința împăcată.

Ce este conștiința?

În dex, definiția care rezonează cu mine cel mai mult este aceasta: „sentiment al responsabilității morale față de propria sa conduită”.

Consider că omul are 100% control asupra propriului destin. Consider că „omul cât trăiește, învață”. Pe măsură ce crești, trebuie să gândești înainte de face ceva. TREBUIE! Ca o persoană 100% responsabilă pentru viața ta, e crucial să faci asta.

Evident că, în trecut, am făcut lucruri de care nu am fost mândru, care mi s-a părut o idee bună pe moment, dar apoi consecințele s-au dovedit a fi insuportabile. Uitându-mă înapoi la toate situațiile negative la care am luat parte, într-un final, cel mai mult a avut de suferit – RESPECTUL FAȚĂ DE MINE!

Cu cât îți lipsește respectul față de tine, cu atât îți lipsește respectul față de oricine și orice, unde asta deschide porțile spre comportamente dăunătoare, față de tine, față de ceilalți sau față de mediul înconjurător. Iar ăsta e un lucru rău.

E ok să nu-ți pese ce gândesc ceilalți despre tine – dar trebuie să ai o fundație de respect întâi

Respectă-i pe toți întâi, dar tratează-i pe cei care nu te respectă înapoi, ca atare! Nu contează cine e, respectă, fii politicos, cordial și sociabil- tu, primul! Tratează-i pe toți EGAL, indiferent cine e. Pornește cu dreptul în orice interacțiune sau relație, dar dacă nu primești același respect înapoi, tratează-i cum merită să fie tratați. Dacă simți că nu ești respectat ( sau respectată ), pleacă! Nu ai niciun motiv să stai lângă cineva care nu te respectă. E ok să fii drăguț cu oamenii, dar dacă nu sunt drăguți cu tine înapoi, ai dreptul să ripostezi, ai dreptul să îi tratezi urât. Indiferent cine e.

Fac o paranteză aici și spun că dacă ești mascul, ai să auzi câteodată din partea femelelor – „cine te crezi?” sau „ești arogant”, sau „ai o stimă de sine prea mare”. Și e haios pentru că eu sunt eu însumi, și în plus, nu există stimă de sine „prea mare”. Dar asta este altă poveste, pentru altă dată.

De unde se trag toate astea? Cum îți ridici respectul față de tine?

Eu consider că, cel mai de preț lucru pe care îl poate avea cineva, care surclasează orice, reprezintă – caracterul, integritatea și „coloană vertebrală”. Ok, sunt mai multe lucruri, whatever. Sunt avuția nevăzută, dacă vrei să devenim poetici. Imaginează-ți o bancă, Fort Knox, unde în loc de lingouri de aur, sunt caracterul, integritatea și „coloana vertebrală”. Asta e avuția ta, pe care trebuie să o protejezi. Sigur, o să fie situații în care oamenii vor încerca să „spargă” seiful, dar trebuie să aperi aceste valori. Pe scurt, aceste calități se construiesc în timp. Trebuie să te cunoști pe tine și să îți schimbi sistemul de valori. Așa încorporezi chestii noi în tine, stabilind ce are valoare pentru tine.

„Toată lumea are aceste calități!”, „Oricine poate sa spună că are aceste lucruri!”

Da, toată lumea are aceste însușiri, numai că nu le practică. Cum faci diferența între cine are aceste caracteristici și cine nu? Simplu. Vezi cum se descurcă sub presiune. Când presiunea e pe umerii tăi, abia atunci iese la suprafață cine ești cu adevărat, fie că vrei sau nu. La presiune sau în unele cazuri, la nervi. ( Ca în fabula cu portocala, despre care voi scrie în viitor. )

Cel mai bine este să te concentrezi pe ce poți controla

În viață, poți fi acuzat pe nedrept – și e ok, pentru că nu poți controla ce gândesc ceilalți despre tine, sau poate unii te încadrează într-un stereotip, sau unii au avut experiențe neplăcute în trecut și cred automat, că ești ca restul, sau alții vor încerca să-și salveze pielea și vor da vina pe tine ș.a.m.d. – dar atât timp cît tu știi în sinea ta că nu ai făcut nimic rău și ai fost corect 100%, ai dreptul să fii mândru, nu ai absolut de ce să-ți faci griji, și, bineînțeles, poți dormi ca un prunc.