Aaaaaaaaaaaaaaaaaa, yeah! Sunt pe val. Vreau să inspir azi, vreau să scriu ceva puternic, ceva solid. Momentan nu am subiecte, dar scriind, știu că o să vină inspirația.

Mă simt excelent azi, am scos nasul pe geam și am inspirat acest aer rece pe care l-am simțit în tot corpul. Uh, ce senzație!

Soarele îmi face ca pleoapele să fie întredeschise. Soarele câștigă! Închid ochii și inspir…. expir… simt plăcere pură!

Sfiiinte Albastru ce bine se simte!

Pur.

Pur și simplu.

Asta poate fi o descriere bună a cuiva, dacă stai să te gândești!

Pur și simplu acum, încerc să scriu cînd mă simt absolut minunat și sper că îi pot transmite cititorului, energia din spatele cuvintelor. Dacă merge… Uau! Cât de tare ar fi să meargă?

Cât de tare e să pot să inspir oamenii? Doar prin entuziasmul și prin pasiunea care, parcă, îmi face inima să râdă…

Ok, fac drumuri de la geam la birou, de la birou la geam!

Îmi iau caietul și-l pun pe pervaz. Îmi fac loc cu cotul – împing fereastra.

Vântul îmi mângâie fața. Închid ochii pentru o secundă.

Hmmm, realizez că nu am mai scris pe pervaz. Sau poate am mai făcut-o, dar nu îmi amintesc.

Pagina asta lucește! Mă rezem în brațul stâng, deci din pozția în care stau pot să îmi văd mâna dreaptă cum se mișcă, cum construiește fiecare literă în parte, observ fiecare crăpătură a pielii, fiecare linie, fiecare fir de păr al degetelor, văd albeața din vârful unghiilor care apasă pe creion.

Mi se face pielea de găină… e totuși răcoare și eu sunt în tricou.

Ce dar minunat!

Acesta de a scrie… să stai și să pui pe foaie ce îți vine în minte… și să o faci și cu drag… și să nu te plictisești niciodată… !?…

Nici nu bag în seamă traficul, păsările, oamenii, zgomotul… care e pur și simplu zgomot de fundal. Nici nu bag în seamă timpul!

Curentul deschide ușa dormitorului. Mă duc să o închid. Pun creionul pe caiet, la soare, să se relaxeze.

Mă uit la ceas, în sfârșit. S-a făcut după-amiază, deja. M-am pus pe scris pe la vreo 11 ? Demult nu am mai rămas plin de această bună-dispoziție câteva ore bune încontinuu.

Dau pagina. E complet albă! E complet goală!

Scriu jumătate de cuvânt, și-l șterg.

Soarele își schimbă poziția, deci observ că se schimbă și umbrele pe caietul meu.

Ai auzit ce-am spus? „Soarele își schimbă poziția”…

Este Pământul cel care și-a schimbat poziția! În fine, trecem peste.

Și este fix deasupra mea acum și mă încălzește. Mă uit în sus. Sunt orbit. Strănut. Dar știi cum se simte? Se simte ca și cum e pentru mine. Toată căldura asta este pentru mine!

Așa că sunt recunoscător!

Aahhhh, vreau să termin.

În spirit creativ, contemplu ce titlu să pun.

În spirit creativ…

În spirit…

… Inspir.