Aceste rânduri au fost scrise în cel mai dificil moment din viața mea.

Pe 2 mai 2017, am rămas fără tată.

Amice, îți mulțumesc pentru bărbatul care sunt astăzi. Poate că nu am fost cel mai bun fiu, dar am încercat. Sper că știi că am încercat. Doar sunt Leu, iar leii cam fac ce vor, știi?

Îți mulțumesc pentru că m-ai adus pe această planetă și mi-ai oferit șansa să trăiesc și să fac lucruri minunate. Şi să mă bucur de viaţă. Pe care nu aș schimba-o pentru 1 miliard de dolari.

Mai ştii, bătrâne, când ţi-am spus că sunt mândru de numele ce-l port? Și tu, și tătăiță o să vedeți cât de bine o să duc flacăra mai departe, cu mândrie și onoare.

Amice, dacă ai vedea cât sprijin am avut în aceste momente grele… nu știi cui să îi mulțumești întâi!

Mulțumesc tuturor! Un Dumitrache nu uită chestiile astea.

A, știi în prima noapte fără tine când te-am întrebat: „mă, tată! Ești împăcat?”. Mi-ai răspuns scurt: „Da, tată!”. Mă bucur că ți-ai găsit pacea.

Te voi iubi mereu, tată. Îți promit că o să dau și mai mult din mine. Ai să vezi.

Iar pentru voi? Dacă am învățat ceva din toată treaba asta este că viața-i scurtă. Iubește-ți părinții necondiționat și iubește necondiționat, în general, pentru că dacă nu o faci acum, atunci când? Spune lucrurile care vrei să le spui, iartă și nu doar petrece timp cu ai tăi, petrece timp de calitate. Râzi mai mult. Îți promit că o să îmi mulțumești pentru acest sfat.

Absoarbe mesajul meu, în tăcere.