Sunt așa frustrat, acum!

De ce?

Scrisul e la mijloc! Scrisul ăsta nenorocit! Dar pe care îl ador! Dar de care nu pot sta deoparte!

Nu înțeleg de ce nu sunt mai măreț decât ar fi trebuit să fiu!? Pur și simplu nu face „click”, în mintea mea! ȘTIU că nu sunt cel mai bun, dar în același timp ȘTIU că am și un talent!

Și mă scoate din sărite acest lucru!

Spune-i pasiune! E acel foc din mine, această pasiune pe care o pun în fiecare literă… căcat… în fiecare spațiu dintre cuvinte… abia aștept să se lege între ele!

Iubesc! Urăsc! Iubesc scrisul! Urăsc că nu mă duce mai departe!!!

Ce nu fac cum trebuie? Dar la urma urmei, de ce trebuie să scriu în așa fel încât să fie digerabil de „mase”! De ce nu pot să fiu eu însumi?

NU! Refuz! Ăsta nu e un artist pur sânge! Un artist autentic se exprimă! Doar se exprimă!

Cui căcat îi pasă de reguli? Cum pot exista reguli în arta de a scrie?

Un artist autentic te face să SIMȚI! Asta e răsplata lui! Te atinge! Să știe că munca lui, te atinge!

Da, mă, munca! Ai citit corect! Crezi că e ușor? Fă-o tu atunci! Și fă-o constant! Și fă-o bine! Și fă-o fără să primești laude! Și râmâi și adevărat cu cine ești! Fă-o tu mai bine și arată-mi rețeta! Poate greșesc eu!

Greșesc eu?

Simte-mi durerea! Ia ceva care îți place! Și în care crezi cu tărie! Și tot ce îți sare-n ochi este… mediocritate! Și știi că poți face o treabă mai bună, dacă ai avea șansa!

Îmi dau lacrimile! Sacrificiile pe care le fac pentru că nu sunt mult mai măreț decât merit, mă apasă!

De ce? De ce?

Scrisul mi-a adus bani! Scrisul mi-a adus job! Scrisul mi-a adus fericire!

Ce simt acum… mai mult ca sigur… este doar temporar! Eu o să continui să cred. Flacăra va arde veșnic!

Singurul lucru… SINGURUL LUCRU pe care l-aș da în schimbul scrisului este „Iluminarea”. Vreau să simt ce simțea Buddha!

Vezi? Tot scrisul joacă un rol important!

Scrisul…

Tot scrisul…