„Totul

Frunze, cuvinte, lacrimi

Cutii de conserve, pisici

Tramvaie, câteodată cozi la făină

Gărgărițe, sticle goale, discursuri

Imagini alungite la televizor.

Gândaci de colorado, benzină,

Stegulețe, Cupa C.E.

Mașina cu butelii, portrete cunoscute

Mere refuzate la export

Ziare, franzele, zvonuri, Ulei în amestec, garoafe.

Întâmpinări la aeroport, circ, baloane,

Salam București, iaurt dietetic.

Țigănci cu Kent-uri, ouă de Crevedia

Serialul de sâmbătă seara

Cafea cu îndulcitor

Lupta poporului pt pace. Coșuri

Producție la hectar

Gerovital, băieții de pe Calea Victoriei

Cîntarea României, Adidas.

Compoturi bulgărești, becuri

Pește oceanic

Totul.”

 

 

„Eu cred

Eu cred că suntem un popor vegetal

De unde altfel liniștea

În care așteptăm desfrunzirea

De unde curajul

De a ne lăsa pe toboganul somnului

Pînă aproape de moarte.

Cu siguranță

Că vom fi în stare să ne naștem

Din nou.

Eu cred că suntem un popor vegetal

Cine a văzut vreodată

Un copac revoltându-se?”

„Delimitări

Noi plantele

Nu suntem ferite de boli

Nici de nebunie.

N-ați văzut niciodată o plantă

Pierzându-și mințile.

Și rătăcind cu mugurii la pâmânt

Nici de foame

Nici de spaimă

Nici de închisori.

N-ați văzut niciodată o tulpină

Călcată, agățată de gratii.

Singura de care suntem ferite

Sau poate private

E fuga.”

P. Dumitrache, cca. 25 de ani în urmă