„Totul
Frunze, cuvinte, lacrimi
Cutii de conserve, pisici
Tramvaie, câteodată cozi la făină
Gărgărițe, sticle goale, discursuri
Imagini alungite la televizor.
Gândaci de colorado, benzină,
Stegulețe, Cupa C.E.
Mașina cu butelii, portrete cunoscute
Mere refuzate la export
Ziare, franzele, zvonuri, Ulei în amestec, garoafe.
Întâmpinări la aeroport, circ, baloane,
Salam București, iaurt dietetic.
Țigănci cu Kent-uri, ouă de Crevedia
Serialul de sâmbătă seara
Cafea cu îndulcitor
Lupta poporului pt pace. Coșuri
Producție la hectar
Gerovital, băieții de pe Calea Victoriei
Cîntarea României, Adidas.
Compoturi bulgărești, becuri
Pește oceanic
Totul.”
„Eu cred
Eu cred că suntem un popor vegetal
De unde altfel liniștea
În care așteptăm desfrunzirea
De unde curajul
De a ne lăsa pe toboganul somnului
Pînă aproape de moarte.
Cu siguranță
Că vom fi în stare să ne naștem
Din nou.
Eu cred că suntem un popor vegetal
Cine a văzut vreodată
Un copac revoltându-se?”
„Delimitări
Noi plantele
Nu suntem ferite de boli
Nici de nebunie.
N-ați văzut niciodată o plantă
Pierzându-și mințile.
Și rătăcind cu mugurii la pâmânt
Nici de foame
Nici de spaimă
Nici de închisori.
N-ați văzut niciodată o tulpină
Călcată, agățată de gratii.
Singura de care suntem ferite
Sau poate private
E fuga.”
P. Dumitrache, cca. 25 de ani în urmă
