Un diamant foarte frumos, a fost scos la vânzare. Un vestit colecționar s-a hotărât să îl cumpere. Bineînțeles, și un vestit hoț de diamante și-a făcut apariția în oraș. După ce tranzacția a fost efectuată, hoțul l-a urmărit pe cumpărător peste tot, plănuind momentul potrivit când să sustragă diamantul. Era ca și umbra lui.

Iată-i pe cei doi, în același compartiment în tren. Hoțul știa toate trucurile posibile, fiind un profesionist. De la „ajutat” cu bagajele, până la lovindu-se „accidental” pe palier.

Colecționarul răsfoia un ziar și zâmbea. S-a ridicat până și să se ducă la baie, timp în care hoțul a cotrobăit prin bagaje. Chiar și când a adormit, acesta l-a controlat pe haine, prin buzunare.

Ajunși la destinație, coboară amândoi. Hoțul, lăsându-se păgubaș, îl oprește pe colecționar și spune: „Uite, eu sunt un vestit hoț de diamante. Știu toate trucurile posibile, niciodată nu am dat greș. Așa că te întreb – unde ai ascuns diamantul?”

Colecționarul zâmbește și zice: „Am bănuit că ești un hoț de diamante, așa că am luat măsuri. Am ascuns diamantul în singurul loc unde știu că nu te vei gândi să te uiți niciodată!”, apoi întinde mâna și scoate din buzunarul jachetei hoțului, diamantul!

Cel mai bun loc în care să ascunzi ceva este unde nimeni nu se gândește să se uite.

Răspunsul e chiar sub nasul tău, e așa aproape de tine, încât nu te gândești niciodată să te uiți acolo. Îți petreci o viață întreagă să cauți ceva, fericirea, ce e chiar sub nasul tău!

De ce e periculos să renunți la orgoliu?

• Pentru că asta înseamnă că trebuie să moară, iar el nu vrea asta; o să facă orice să se apere singur. Câteodată o să se apere așa de mult, până și cu prețul vieții tale.
• Chiar ai nevoie e acest tip care apără cu tărie o idee, care nu e benefică nimănui, nici măcar lui însuși?
• Chiar ai nevoie de acest tip care apără o idee, un comportament distructiv și dăunător, decât să recunoască că a greșit? Uită-te cât de idioată e treaba asta!!!!
• Pentru că orgoliul opune rezistență la ce e e nou, și opune rezistență schimbării, decât să recunoască că ceva nu merge sau ceva e greșit.
• Pt că orgoliul te face să te simți „împotmolit”, unde calea naturală a lucrurilor este să crești și să te dezvolți încontinuu, și nu să rămâi la fel.
• Pt că orgoliul nu vrea să pună întrebări, crede că le știe pe toate.
• Pentru că orgoliul nu suportă faptul că nu ai nevoie de el.
• Pentru că orgoliul e responsabil pentru acel sentiment de auto-importanță, și nu poate să accepte faptul că oamenilor chiar nu le pasă așa mult pe cât crezi.
• Pt că asta înseamnă că nu e absolut nimic special la tine, și nu ești decât un om, ca toți ceilalți.
• Pt că tot ce ai crezut vreodată că înseamnă ceva ( job, bani, statut social etc ) de fapt nu înseamnă absolut nimic, și orgoliului nu-i place asta; faptul că ai realizat ceva nu înseamnă nimic, la fel ca și faptul că nu ai realizat nimic, nu înseamnă nimic.
• O să fie un moment emoțional pt tine, pt că acum ești vulnerabil și te simți expus.
• Ironic, pt că nu ești special, acest fapt te face să iei o grămadă de presiune de pe umerii tăi.
• Ceea ce te face să fii mai relaxat.
• Începi să te iubești pe tine mai mult, așa cum ești.
• Devii o persoană mai calmă.
• Cum tot ce ai crezut că înseamnă ceva nu înseamnă nimic, te face să fii mai împăcat.
• Începi să îți simți corpul.
• O să începi să vezi lumea cu alți ochi.
• Simțurile sunt mai ascuțite.
• O să realizezi că nu e absolut nimic în neregulă cu tine.
• O să realizezi că ai fost mereu înconjurat de frumusețe; o să iubești totul și mai mult.
• Totul devine mai profund, mai puternic și mai memorabil.
• Începi să râzi fără motiv, începi să râzi din cele mai mici lucruri.
• Lucrurile mărunte nu te mai deranjează deloc, nici nu le mai dai atenție.
• Pt prima oară o să te simți că ești „în viață”.
• Realizezi că deja ești fericit, o să îți pui întrebarea „ce mai e de făcut acum cînd sunt deja fericit?”
• Acum nu te mai sperie viața, nu mai opui rezistență vieții și o lași să fie așa cum e, o accepți pe deplin așa cum e, acum.
• Acum viața devine cu adevărat interesantă.
• Dezvolți înțelepciune.
• Realizezi că oamenii se grăbesc să ajungă… nicăieri, ceea ce e haios.
• Cu această înțelepciune realizezi că nu ai absolut nimic de pierdut, așa că începi să riști mai mult.
• Simți că poți să faci ORICE.
• În loc să alergi după oameni și lucruri, începi să alergi după experiențe; iar asta face oamenii să alerge după tine.
• O să te simți pur, și „high on life” des.
• Ești dispus să încerci lucruri noi, experiențe noi.
• O să spui: „Hmmm, mă-ntreb cum se simte asta? Cum se simte dacă fac asta? Am să încerc să văd cum se simte!”
• Redevii curios despre viață, despre lucruri.
• Fiecare experiență se amplifică, începi să savurezi clipa cu adevărat.
• Realizezi că viața chiar e menită să fie ușoară.
• Realizezi că timpul e o iluzie; tot ce există e clipa de acum.
• Cu această înțelepciune nouă, realizezi că nu ai decât o fereastră scurtă și timpul tău pe Pământ e limitat și sunt o grămadă de lucruri pe care să le experimentezi și nu e timp destul să le faci pe toate.
• Cu această înțelepciune realizezi că toate ‚problemele” pe care le ai, nu sunt decât o poveste pe care ți-o spui; cu cât nu-i dai atenție și putere acelei povești, cu atât pare să se rezolve de la sine.
• Cu acea înțelepciune realizezi că absolut toate experiențele „nasoale” pe care le-ai avut în trecut, nu au fost decât lecții pe care trebuie să le înveți. Dacă se repetă în viața reală aceeași experiență nasoală, înseamnă că nu ai învâțat lecția și o să se tot repete până când o înveți.
• Realizezi că toate emoțiile pe care le simți, fac parte din experiența umană, și e ceea ce te face să fii om.
• Realizezi că nu ‚trebuie” să faci absolut nimic – ci alegi să faci x și y, sau ai oportunitatea să faci x și y, dar nu „trebuie”.
• Tot ce trebuie să faci este să fii. Aici, acum.
• Realizezi că ești parte din Univers, și nu separat.
• Nu îți mai pui la îndoailă existența; tot ce contează este că ești aici, acum. Atât!
• Ești perfect ok cu faptul că viața este un mister și nimeni nu știe absolut nimic, decât informație, teorii și concepte. Ești perfect ok cu faptul că nu știi de unde și de ce a pornit totul.
• O să începi să crezi că asta e realitatea curentă, că „așa ar trebui să fie”.
• Senzația de „să încerc” dispre, și e înlocuită de senzația de ‚curge”; dacă vorbești cu sexul opus, conversația pur și simplu „curge”, intuitiv știi ce e de zis.
• Începi să nu îți mai pese de ce nu poți controla.
• Începi să faci diferența între ce poți controla și ce nu.
• Realizezi că nu are de ce să îți fie frică, și că de fapt, ți-e frică de propria putere.
• Realizezi că dacă ai avea tot ce vrei chiar acum, tot ai vrea mai mult și mai mult și nu ar fi de-ajuns niciodată.
• Înțelegi că viața e un codou pentru tine și e chiar un privilegiu să fii în viață.
• Realizezi că „e de toate pentru toți”, că e de-ajuns pentru toată lumea.
• Realizezi că tot ce vrei, e deja creat, e acolo și te așteaptă, e doar o chestiune de timp.
• Începi să te conectezi cu oamenii mai profund.
• Începi să vezi că atunci când oamenii îți spun despre ‚problemele” lor, nu fac altceva decât să recite o poezie, ca la grădiniță. Ceea ce te amuză și te face să iubești oamenii și mai mult.
• Realizezi că nu ești decât un simplu om ca toți ceilalți, așa că dacă judeci, de fapt te judeci pe tine.

(va urma)