Se trezește dimineața, bine-dispus, ca de obicei. Din câte văd, cărțile pe care le citește, îl „ajută” – să fie în controlul stării sale interioare. Marfă!

Se grăbește pentru că vrea să simtă cofeina pe papilele sale gustative. O face. Viciu!

O, drace! Ceva îl macină de la o vreme încoace. Nu e sigur de răspuns. Dubii!

Oare mai poate?

Își aduce aminte cât de adânc era băgat în chestia asta; câtă plăcere pură simțea când o făcea. Pasiune!

Dar el știe că a renunțat în mod conștient la asta, în favoarea banilor. Justificare!

Îi vin în minte pentru un scurt moment, amintiri din acea perioadă frumoasă. Melancolie!

A fost o decizie deliberată , fiind complet conștient de repercusiuni; care au fost, bineînțeles,  asumate. Risc!

Totodată, el nu trăiește în trecut; ce a fost nu îl preocupă. Trecutul a trecut. Irelevant!

Mereu crede că are un dar… Gratitudine!

…pe care trebuie să-l împărtășească cu ceilalți. Convingere!

Iată! Pune pixul pe pagină și pare că scrie singur. Ideile curg de undeva. Conexiune!

Acel „undeva”. Abandonare!

Simte în zona pieptului o energie care este familiară, pe care o numim – bucurie. Regăsire!

Pe măsură ce scrie, își aduce aminte de secretele stilului său, care făceau textele lui să fie magnetice. Frumos!

Poate mușchiul imaginației a ruginit un pic. Precum niște rotițe al unui ceas vechi din Epoca victoriană, care a fost descoperit în 2002, iar arheologii încearcă să îl pună în funcțiune, pe masa lor de lucru, din atelier. Analogie!

Sau ca la masa finală al unui turneu de Poker, 2 inși rămași, o decizie de totul sau nimic, în care un jucător își pune tot ce are pe o carte. Încredere!

Atât de mult înseamnă scrisul pentru el. Scop!

Pentru că practica produce perfecțiune, el știe că trebuie să reînceapă să scrie des. Planuri!

A găsit răspunsul la întrebare. Claritate!

Își spune că va relua această artă, scrisul, iubirea lui adevărată. Promisiune!