”Bună, eu sunt Dragoș! Mă știi deja!”

În principiu sunt un om ca oricare altul. Nu scriu aceste rânduri ca să mă laud, ci ca tu să determini dacă sunt pentru tine, sau nu.

Legenda spune că încă de pe la 2 ani, de când am pus mâna pe creion și am început să colorez, ca oricare alt copil, deja la 4 ani am început să mă exprim prin desen, ceea ce are sens, pentru că din cât îmi pot aduce eu aminte – pur și simplu am făcut-o! Nimeni nu m-a învățat, nimeni nu m-a ghidat înspre desen, și nu m-am luat după nimeni niciodată – a venit pur instinctual.

Această pasiune a durat 10 ani de zile, unde am dat cu piciorul oportunităților de a continua pe acest drum.

După mult timp concentrat numai pe desen, la vârsta de 11 ani, în viața mea a apărut muzica hip-hop, de care m-am îndrăgostit pe loc. Ajuns la 14 primăveri, inspirat de un prieten, am pus pe foaie primele versuri, în engleză. La 3 ani după ce am făcut prima rimă, iată-mă pe scenă… unde mi-am uitat jumătate din ce scrisesem. Am continuat cu liricile și rap-ul pâna pe la vârsta de 21 de ani. Pe atunci, visul meu era să merg pe acel drum de a deveni cel mai bun rapper român. Am crezut în ”rime”, dar nu am crezut… în mine.

În fine…

Apoi a venit vremea facultății, unde am două începute, niciuna terminată. Iarăși, ascultând de cei din jur, și ignorând ce era evident.

Prin 2007-2008 am descoperit informația despre Legea Atracției. Am fost fascinat de ideea de a-ți atrage ce vrei în viața ta, iar asta m-a dus către un drum de dezvoltare personală. Desigur, aplicând aceste principii, am avut parte de experiențe frumoase.

De la 18 ani, timp de 5 ani de zile, nu am mai desenat și nici nu am mai făcut rap. Consider că a fost timp pierdut. Un stil de viață foarte neproductiv!

Iar asta a culminat cu mine căutând răspunsuri. La sfârșitul lui 2011, am dat de unul din mentorii mei, în momentul când aveam 0 perspective de viață. Acesta m-a făcut să accept faptul că eram un ratat. Dar m-a învățat o lecție extrem de importantă; m-a făcut să înțeleg că totul se trage din faptul că nu mă iubeam pe mine! Că tot ce era negativ în viața mea, EU am creat. M-a făcut să înțeleg că eu sunt responsabil pentru viața mea și de ce mi se întâmplă mie, și că am liber arbitru. Mi-a spus că trebuie să învăț ce înseamnă să mă iubesc pe mine.

Iar tot anul 2012, l-am petrecut făcând asta – cunoscundu-mă pe mine și construindu-mă de la 0, practic. A fost un an interesant, pentru că mi s-a schimbat și felul cum văd viața. M-am lăsat și de fumat și de băut. Am început să văd lecțiile de viață care îmi erau destinate mie. Am descoperit spiritualitatea, nu în sensul religios, ci în sensul de ‘Ochiul Sinelui’.

Am avut parte de niște experiențe incredibile, și nu prea știu oameni care să li se fi întâmplat ce mi s-a întâmplat și mie. Sau poate sunt, dar nu vorbesc despre asta, la fel cum am făcut și eu.

În toți acești ani, eu urând stabilitatea și plictisindu-mă repede de job-uri nestimulante, combinat cu dorința de a avea bani, a rezultat în a schimba des domeniile de lucru, iar asta m-a afectat financiar.

În 2013 am făcut hernie inghinală cărând zeci de saci cu documente 3 etaje, dar abia în 2014, lucrând într-un depozit de piese auto, s-a agravat ruptura și a necesitat operație. Iarăși fără job, cu dureri incredibile și mișcări limitate timp de 9 luni de zile, tot ce puteam să fac a fost să reflectez. Iar apoi, într-o zi cu soare, mi-a venit ideea să scriu o carte de povești pentru copii. Ideile îmi tot veneau, iar eu le puneam pe foaie. Îmi regăsisem imaginația și creativitatea. Descoperisem că pot pune pe foaie… și altceva, nu numai rime. Pot scrie despre tot ce vreau!

Am descoperit că am… dragoste pentru scris…

În 2015, la sugestia unui prieten, mi-am făcut un blog, deși reacția inițială a fost: ”Blog? Nu-i de mine!”.

Apoi mi-am mai deschis încă unul. Aveam două. Unul în care îmi exprimam creativitatea, și unul în care scriam despre viață, a mea, sau în general. Am decis să le pun pe toate la un loc, într-un final.

Tot în 2015, am descoperit fitness-ul, am slăbit 20 de kile în 6 luni și redescoperit că iubirea adevărată înseamnă vulnerabilitate. Uitasem acest fapt, fiind super-absorbit în persoana mea!

Crescând, după multe job-uri în domenii diferite, am realizat un lucru. Am realizat că mă mint singur pentru că întotdeauna am fost atras de artă, de muzică, practic tot ce ține de creativitate. În sinea mea știu că pot să produc cea mai bună ”artă”, deci nu are absolut niciun sens să nu fac asta.

În 2016, se făcuse un an de când am început să iau scrisul în serios și m-am hotărât să-mi urmez pasiunea, orice-ar fi! Să iei o decizie și să fii ferm, nu e întotdeauna ușor. Mai demult am spus că vreau să fiu propriul meu șef, și să lucrez pentru mine, conștient fiind și sătul de prea multă ”negativitate” pe planetă și eu refuz să particip.

Unul din lucrurile mele preferate atunci când scriu, este să mă pierd în acel moment, și să las inspirația ”să curgă”. Așa îmi creez eu arta și e una din cele mai minunate senzații care există, și sper să pot transmite asta și celorlalți. Toată lumea merită să simtă asta.

Visul meu era să fiu plătit să scriu și, pe lângă asta, să fac oamenii să se simtă bine, să ajut cumva oamenii prin scris.

Așa că am creat ”Povești Personalizate pentru Sărbătoriți”. 

A fost înfricoșător și entuziasmant în același timp. Dar banii erau puțini, prea puțini pentru nevoile mele. Așa că m-am reangajat iar. De data asta scrisul mi-a adus un job, atât de mult am crezut în el.

2017 – din nou fără serviciu iar tatăl meu se îmbolnăvise. Din nou am ratat ocazia să mă mut la București, eu fiind din Constanța. Dar nu regret, pentru că am apucat să petrec mai mult timp cu tata, până să-l pierd. A fost un an greu pentru mine. M-am reangajat și toate lecțiile învățate, au dat rezultate – de data asta banii mei sunt folosiți cum trebuie.

Am fost conștient că îmi sacrific talentul și pasiunea pentru scris pentru a avea un loc de muncă stabil. Mi-am asumat.

Nu mă recomandă mare lucru. Sunt un om care își trăiește viața, are opinii, trage concluzii și scrie despre asta. Sunt un om căruia îi plac provocările, este mereu în căutare de experiențe noi și nu se împacă prea bine cu regulile. Un observator. Fiind o entitate fluidă, ce vreau se schimbă, iar acum visul meu este să vizitez 6 continente.

Fii alături de mine în această călătorie să vezi cum incredibilul devine realitate.

Mulțumesc!