Țrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrrr

Fix 7 dimineața. Apucă ceasul cu mâna dreaptă și cu arătătorul apasă pe butonaș, să oprească odată zgomotul ăla intens. Mai stă întins, cât clipește de vreo 20 ori, apoi se ridică și se duce la baie. Tot ce pot să zic, este că a ieșit mai fresh, mai light.

Detalii mărunte. Mic dejun, îmbrăcat, parfumat, OUT!!!

Trafic. Vineri. Verde, roșu, verde, roșu, nervi, Tiiiiiiiiiit tiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiiit

Biiiiip… Biiiiip… Biiiiip…

6.30.

Cu o mișcare oprește alarma. Are părul vâlvoi. Cască.

Intră la toaletă. Iese după jumătate de oră. Mic dejun, toaletă, șifonier, oglindă, toaletă, oglindă, șifonier, oglindă. În sfîrșit – OUT!

Trafic de dimineață. Lumea se grăbește să ajungă într-un loc în care nu le place. Prea mult sau deloc.

Dar să revenim la personajele noastre. La el și ea. Acel el și acea ea.

Ajung la corporațiile lor. Nimic nou. Aceleași fețe, aceeași lume, aceiași pereți, aceleași glume.

Hârtii de-oparte și de alta. Toți se cred șefi peste cineva. Ai putea spune că toți sunt șefi, dar nu e niciun angajat. Zgomot de tastatură, fax-uri și telefoane care sună – până la prânz. La prânz, totul ia o pauză.

Există o cantină în apropiere. Aia de lângă cinematograf. E renumită prin zonă. Are prețuri bune, și mâncarea e, în general, ok. Dar sunt câteva feluri cu adevărat gustoase. Recomand.

El iese cu colegii. Se așează la a 3-a masă începând din stânga, cum intri. De 8. Își ia o ciorbă de perișoare și piure cu friptură de porc.

Ea iese cu colegii. Tot o masă de 8, dar în dreapta. Își ia o supă de găluște și niște piure, cu o salată.

Cum spuneam, piureul e într-adevăr BOMBĂ! Așa de bun, că mai intră o repriză. Același gând.

El se duce să-și mai pună o porție. Ea era lângă el. Se privesc în ochi, intens. Timpul se oprește.

…un sex-appeal puternic… fără îndoială, fără dubii… o comoditate uimitoare ca și cum se știu de-o viață…. atracție extremă… fericire….intrigă…. o dorință arzătoare de a vrea mai mult…. entuziasm să vezi ce se va întâmpla…..

Toate aceste senzații trec prin EL toate odată. Zâmbește.

Zâmbesc și eu pentru căăăăă…. ghici ce?

Toate aceste senzații trec prin EA toate odată. Ce moment!

”Ia tu!”

”Nu, tu ai ajuns primul!”

”Facem fifty-fifty!”

”Mersi”

Fac cunoștință. O ia de mână și merg la o masă liberă. Un mic chit-chat despre job-urile lor, apoi se amuză de cât de mult se aseamănă. Râd mult. Râd de colegii lor idioți, de șefii lor, râd din orice.

”Hai să bem ceva în barul de lângă!”, spuse el.

Comandă. În timp ce așteaptă băuturile cu brațele pe bar, buzele lor se ating ușor. Zâmbesc, închid ochii, apoi încep să se sărute pasional. Se simte electric. Se simte natural.

Cu berile fără alcool în mână, se apucă să joace darts. Dar îi vine o idee. În dreapta tablei de darts, este o hartă a Pământului, atârnată pe perete.

”Am să arunc săgeata asta și unde se înfige, acolo mergem… te ține?”

”Acum?”

”Dap!”

În mintea ei ar fi vrut să refuze, dar în același timp, ea știa că e ceva ce vroia să facă demult. Doar acum s-a ivit ocazia.

”Bag picioarele, de ce nu?”

Aruncă. Ce să vezi? Se nimerește într-un loc numit… Aruba!

„Perfect!”.

Stabilesc să se întâlnească la mijloc, adică la Templul Budist, ca reper, după ce termină programul, cu bagajele făcute, și cu o tonă de entuziasm.

Ok. Cu bagajele făcute și cu o tonă de entuziasm, se întâlnesc la templu.

„Nu-mi vine să cred că facem asta!’’

„Nici mie!”

Avion la 2:15. Taxi. Sărutări. Trafic. Mângîieri. Fericire. Centură. Emoții. Decolare. Râsete. Aruba. Hotel. Sex. Fierbinte. Îmbrățișări. Apă. Chill.

Cu cele mai lejere haine, țoale de plajă, pășesc pe nisipul fierbinte și fin. Mirosul oceanului le gâdilă nările, iar sunetul lui se traduce în veselie. Veselie pură, fără nicio grijă. Extaz pur. Extaz crud.

Briza mării e perfectă, e combinația corectă de cald și rece. Magic! Se lasă seara. Una din cele mai relaxante activități posibile este să vezi apusul de soare. Să observi cum se mișcă Pământul în jurul Soarelui, e o experiență care te umilește, care te face să te simți mic. Și e ok.

Găsesc un palmier care parcă îi invită să se cațere pe el. E ca și cum acel palmier e gazda care îi invită să vadă impreună cu el acel apus minunat. Dacă ar putea vorbi, ar spune doar: „Veniți să v-arate tata ceva extraordinar!”.

Se cațără și așteaptă în tăcere.

Cuvintele sunt de prisos.

Făcând acel prim sărut, făcând sa se simtă ca primul și ultimul sărut. Făcând fiecare atingere să trimită un fel de săgeți explozive de energie, prin trupul fiecăruia; nu se uită la ea, se uită prin ea, când se uită adînc în ochii ei. Chiar e cu ea, aici și acum, când se privesc în ochi. Nimic nu mai contează.

Cu cât e mai aproape de ea, îi simte căldura, îi simte esența, și de fiecare dată cînd buzele ei se ating ușor cu ale lui, se simte ca și cum din doi devin unul singur, o singură ființă.

Și așa vrei să și fie.

Întâmplător.