Îmi place această zicală, pentru că e adevărată.

Ca de obicei, și ca orice în viața asta, facem lucrurile invers. E amuzant și trist în același timp.

Dar oare de ce? De ce facem totul pe dos, sau la fel, și așteptăm rezultate diferite!?Probabil nu credem că avem control asupra vieții noastre!? Asupra fericirii noastre? E fericirea ceva la îndemână, accesibilă oricui, oricum, oricând? Sau e ceva în viitor; „când o sa am aia, o să fiu fericit”, „când o să am cealaltă, atunci o să fiu fericit”!?

De ce? De ce nu poate fi un om fericit, chiar acum?

Poate fi că nu suntem învățați că avem această alegere la îndemână!? Poate suntem prea atașați de lucruri, sau chiar oameni, încât nu vedem dincolo de atașamente!? Poate e mentalitatea de victimă în efect, adică îți place să te plângi din orice?

Arată degetul mijlociu a ceea ce înseamnă status quo – doar pentru că ceilalți fac ceva, nu înseamnă că trebuie să faci și tu.

Fericirea e înăuntrul tău – dacă nu crezi asta, o să petreci o viață întreagă! căutând ceva ce nu o să te împlinească!

Nu e nimic complicat – cuplurile fericite sunt formate din doi oameni care erau fericiți înainte să se cunoască. Așa că partenerul sau partenera de viață sunt doar un bonus. Un bonus excelent!

Eu cred că doar așa te poți bucura de o persoană cu adevărat – nejudecând, neavând așteptări, iar fericirea ta să nu depindă de altcineva.

O zi bună!